Eram in cancelarie. Se sunase de intrare si dau sa ies, dar ma opreste o femeie " Doamna profesoara, stiti cumva cum o gasesc pe doamna profesoara B.? " " Sunt mama elevului R." " Sigur ca da, chiar am ore langa clasa doamnei profesor." " Veniti cu mine " i-am raspuns eu.
Eu, cu catalogul la subtioara, cu gandurile concentrate pe ce aveam de predat la clasa, nu am intrebat-o de ce o cauta aceasta mamica pe colega mea. Nici nu ma interesa, cu toate ca-l avusesem elev pe fiul sau in anii anteriori.
Intram in celalalt corp de cladire al scolii, urcam treptele, fara sa scoatem nici un cuvant. Ajungem la usa clasei unde era colega mea, deschid usa si pe fuga ii spun " Te cauta mama elevului R."
Colega mea se uita uimita la mine. Eu nu intelegeam ce se intampla, pentru ca, langa catedra, era elevul R. impreuna cu o doamna.
Ii fac semn mamicii sa intre in clasa si lovitura de teatru. Colega mea, inca uluita de situatie, il intreaba pe elevul R. " Care din cele doua doamne este mama ta ?"
Am ramas si eu ca la " dentist " pentru ca era o situatie confuza.
Mamica cu care venisem eu o intreaba pe cealalta doamna " Dar dumneavostra cine sunteti ?"
Pana sa-i raspunda doamna, colega mea se limpezeste si incearca sa lamureasca situatia.
Doamna care venise cu elevul R. i-a spus ca este " mama" sa si ca a venit cu scutiri pentru a i se motiva absentele. Colega mea a discutat cu " mama " elevului R. care parea foarte interesata de situatia la invatatura a " fiului " sau. E drept ca lipsise cam mult de la scoala si venise sa salveze situatia " copilului " sau.
Totul parea absolut normal pana am intrat eu pe usa anuntandu-mi colega ca este cautata de mama elevuli R.
Doamna care venise cu elevul R. era o doamna care profita de naivitatea copilului si il adeamenea la ea acasa cu scuza ca ar avea nevoie de " ajutorul " sau. Asa, elevul pleca de acasa, parintii stiind ca el mergea la scoala. De ajuns nu mai ajungea la scoala, pentru ca avea alte preocupari si asa acumulase multe absente.
Biata mama, mi s-a facut mila de ea. S-a facut rosie de furie si a luat-o la intrebari pe doamna respectiva care a avut tupeul sa spuna ca ea a venit doar ca sa-l ajute pe elevul R. sa-si motiveze absentele.
Elevii mei ma asteptau la clasa, asa ca , am lasat-o pe colega mea sa gestioneze situatia.
In pauza, ne-am intalnit in cancelarie. Colega mea era inca sub soc, nu-si putea reveni.
A ramas cu mama elevului R., a discutat cu dansa, iar cealalta doamna si-a pus coada intre picioare si a plecat.
Asa, colega mea, a aflat ca fiul era cam ciudat in ultima perioada de timp si de aceea mama a hotarat sa vina la scoala sa vada care este motivul. Nu i-a fost usor bietei femei sa descopere o astfel de situatie.
Din pacate, elevul R. a fost pus in discutia consiliului profesoral si exmatriculat.
Chiar nu mai stiu ce s-a intamplat cu el si pe unde i-or mai umbla pasii astazi.
...recunosc că vin să te felicit oficial. Povestea o voi citi intr-o ora, dupa ce scap de obligatii, hahaha. Mă bucur enorm. Atat era nevoie. Te pup.
RăspundețiȘtergereInceputul este greu, restul vine de la sine. Vezi, Adriana, uneori Dumnezeu ne trimite ingeri cu chip de oameni care sa ne ajute de a pasi mai departe.Tu esti unul dintre acesti ingeri.
Ștergere...înger nu sunt, dar exact cum am spus, acum 6 luni am primit un imbold, acum îl dau mai departe. Interesantă poveste....hmmm....păcat.Tot nu ţi-ai scos verificarea de cuvinte. Eu nu pot comenta aşa, mi-e greu. Sincer...
ȘtergereAdriana, asa este la inceput. Mai am de invatat si ma voi stradui sa fac cat mai bine.
ȘtergereIn indepartat 1982, eu cu colegi mei din liceu am jurat ca vom pastra tacerea pentru 99 de ani. ( tip marele secret al pentagonolui ). Dar.....
RăspundețiȘtergereDar lasand balta ca m-am sufocat de ris va pot marturisi ca ceva asemenatoare s-a intimplat la liceu meu. Cind doi profesor s-au gasit ca doua mamele de un singur copil.
La noi morala nu e atit de stricta. Copilul dupa.... ceva explicatie a mers inainte u studii si a luat bac ( de ce stiu eu ), cu bine.
Fiecare cu alegerile sale.
Eu, cu mentalitea mea de scriitor si ziarist,( cineva poate spune perversa ), la o doilea mama prefer doua nepotice.
Ei, Emilio, tu gandesti ca un italian. Voi aveti ceva de Don Quijot. Va place sa cuceriti femeile tinere si mai ales frumoase. Aveti o sete nemarginita de frumos ( poate de aceea s-au nascut cei mai multi artisti ai lumii in Italia). In afara de aceasta remarca, revin la peripetia mea ca dascal. Deci si tu ai avut parte sa asisti,ca elev, la o situatie similara. Chiar nu i-am intrebat niciodata pe colegii elevului ce impresie au avut. Cred ca ar fi fost interesanta parerea lor.
ȘtergereEmilio, mă bucură acest blog al Olimpiei şi pentru a putea sa-mi exprim admiraţia faţă de tine şi cunoştinţele tale de limba română. Nu-mi răspunde aici, dar tare aş vrea să citesc un articol despre această abilitate a ta , de a scrie destul de corect în româneşte. Cred că ştii prea bine, că sunt cetateni ai acestei tari care nu ştiu să scrie şi nici să vorbească bine in limba noastra: vezi prinţul Paul, pe care-l detest pentru asta, şi-mi asum ce spun, sau cetatenii de etnie maghiară. Altfel, nici eu nu cred că s-a procedat tocmai corect.Exmatricularea fiind destul de grea pentru oricine, mai ales când ratacesti drumul. Succes!
ȘtergereCe situatie jenanta! Pacat ca i-a fost distrus viitorul unui copil! Dar sa stii ca am si eu o poveste in care am jucat rolul mamei pentru o fetita (cu stirea si la insistentele mamei adevarate, care era in Italia si nu putea rezolva cu actele copilului decat mergand de la Verona la Milano si platind sute de euro pentru fiecare act la ambasada, notar etc). :)
RăspundețiȘtergereA, inca ceva... Umbla la setari, la comentarii si permite-ne sa semnam cu linkul spre blogurile noastre, nu spre contul de google.Si scoate verificarea aia cu litere, pentru ca este inutila. :)
Bafta cu blogul!
Tu ai facut-o cu stirea mamei si in binele copilului. Stiu cate probleme intampina romanii pentru a ajunge si a-si rezolva problemele la consulatele din Italia.
ȘtergereMultumesc pentru ajutor. Cred ca am facut setarile care trebuiau. Nu sunt sigura.
M-am apucat sa scrriu cateva randuri despre acea intamplare, daca tot mi-ai dat ieea. Nu stiu cand va vedea lumina blogului, dar te voi anunta.
ȘtergereCred ca este ok acum. Sub nume se ascunde linkul spre blog. Urmeaza sa postez comentariul, sa vad daca au disparut literele alea enervante, care distrug ochii bloggerilor. :))))
Cred că toţi am jucat roluri de mame, poate nu la nivelul asta, cu impactul acesta. Vienela, o ţii minte pe Nedelea in cartea ei când a mers la scoală cu o mamă de imprumut? Si culmea, era...fix...mama ei reală...Aura! Ce e viata asta!
ȘtergereDar voi vedeti in ce hal am scris? De cate ori scriu repede si de pe laptop, apar dubluri, lipsuri... :)))
ȘtergereDa, chiar, uitasem de povestea Alinei. :))))
Fii pe pace! Eu la comentarii...gresesc ca o analfabeta. Vreau să trec peste tot dar si să spun omulul ceva mai mult Decat am primit eu zilele trecute la cel cu poarta: Da! Drăgut!......Să mooooor!
Ștergere
RăspundețiȘtergerePedeapsa a fost pentru copil, de care, într-un scenariu mai puţin fericit, nu s-a ales nimic. Dar adulţii unde sunt pedepsiţi în povestea asta? Şi când întreb asta, mă refer la SISTEM, care nu gândeşte, doar execută. Cum îndrepţi copilul acela care a greşit? Îl pui pe străzi, şi-l transformi într-un rău şi mai mare?
Şi eu am avut o problemă în clasa a-XI-a, cu un profesor de istorie, care terminase Ştefan Ghiorghiu şi care ne preda o istorie plină de date inexacte, cu puternice influenţe politice, învăţându-ne de mici cum să ne pârâm între noi, întru binele partidului, deşi eram în anul 1990. Şi eu m-am revoltat, am început să mă opun şi-am sfârşit, fără întrunire în Consiliu Profesoral, într-o situaţie de exmatriculare fără precedent.
Cel puţin aşa credeam eu, dar cine ştie câţi au păţit ca mine şi poate mai puţin norocoşi. Am ajuns la şcoală, eram la ora de fizică cu diriginta şi un coleg s-a dus să ude buretele, şi-n drumul lui s-a dus şi s-a uitat şi la avizier, unde figuram ca exmatriculată. Evident, că diriginta, cum spuneam, nu ştia nimic.
Am rezolvat prin cineva de la Inspectorat, cu şpagă grasă, cu profesori mituiţi şi-am obţinut în acte un transfer. Mama nici nu era acasă, era în Bulgaria, iar tata a aflat după mulţi ani.
Tatăl unei prietene era primar şi bine înscăunat şi el a tras nişte sfori, astfel că totul s-a rezolvat repejor. Mama a aflat de transfer abia la întoarcere şi era uluită...a vrut să meargă să facă scandal, dar n-am lăsat-o să strice aranjamentele, aşa că totul a fost uitat rapid şi lucrurile au reintrat în normal.
Eu eram doar un copil, totuşi, de 16 ani. Puteam să o iau pe alte căi, dar m-a ajutat temperamentul şi relaţiile.
În urmă cu vreo 2 ani, l-am reîntâlnit pe profesorul de istorie, acum pensionat. A venit la mine acasă, ca reprezentant al Statului pentru recensământul populaţiei. I-am amintit întâmplarea şi el mi-a explicat mieros că nu ştia cum s-ar fi schimbat lucrurile, că încă îi era frică de Partid şi că a făcut multe rele din cauza lui, a Partidului. Oare?
În fine! Închei! Scuze pentru lungimea comentariului şi mulţumesc, Olimpia(suntem tize), dar şi Vienelei, prin care am ajuns în paginile tale, pentru această oportunitate de a-mi aminti.
Multumesc, Olimpia ( tiza mea) pentru sinceritatea cu care ai reactionat la articolul meu. Ai perfecta dreptate. Si stii, de ce? Si eu am fost revoltata pentru ca elevul a fost exmatriculat. Nu s-a rezolvat probelma asa. Directiunea scolii trebuia sa-i faca o reclamatie la politie acelei doamne care s-a substiuit mamei adevarate. Nu de alta, dar mai gasea si alte " victime" si ar fi continuat sa corupa minorii. In cazul tau, la fel, nu a fost solutia cea mai buna. Eram dupa Revolutie, deci ne castigasem dreptul la libertatea de opinie. Daca nu gaseai pe cineva sa te ajute? Ce se-ntampla cu tine? Ramaneai in strada, desigur. Pe cine ar mai fi interesat situatia ta? Ma doare cand unui copil i se hotaraste soarta de oameni adulti, fara sa se gandeasca la consecinte.
ȘtergereSi apropo de " reintalnirea " cu profesorul de istorie. Roata vietii se intoarce si nu se stie niciodata cand in viata ne intalnim. Indiferent pe ce treapta a societatii ne aflam trebuie sa stim sa lasam loc de " Buna ziua ". eu asa am facut cu fostii mei elevi, si sunt bucuroasa cand azi imi trimit mesaje pe facebook, ma intreaba ce mai fac, cum ma mai simt. Ma simt implinita sufleteste. Stiu ca am lasat ceva in urma mea.
Ștergere...impresionant, alma! De mică erai bătăioasă! Nu mă mir că porţi şorţuri pictate la manifestaţii. Sunt mândra de tine, şi-mi esti şi mai dragă!
Ștergere